Iubire, toamna

Mi-e sufletul greu
cu veşnica-i toamnă sumbră şi rece,
inundat de lacrimi în ploi nesfârşite,
şi ploi nesfârşite încercând să-l înece.

Mi-e grea iubirea
cu gust de trecute dezamăgiri şi regrete,
sângerânde răni în suflet fixate,
şi-n suflet fixate dureri ca icoane-n perete.

Mi-e toamna grea
în faţa iubirii ce-şi arată colţii de fiară,
rânjind pregătită să-mi sfâşie sufletul,
să-mi sfâşie sufletul şi-apoi să dispară.

Mi-e greu visul
de răni sângerânde, dezamăgiri şi regrete
iubirea rânjind, arătându-şi colţii de fiară,
ploi nesfârşite de toamnă sumbră şi rece,
ce-n lacrimi vrea sufletul să mi-l înece.

Şi cu toate că mi-e totul greu,
nu voi ezita să te iubesc,
vreau o iubire de toamnă târzie
cu colţi ca de fiară muşcându-mi abisul
de speranţe şi de vise din sufletul meu.