Muzică bună, prieteni şi vin roşu...

Aseară am reuşit să ajung la manifestarea organizată de PSD Arad la Palatul Cultural, prin care social-democraţii l-au omagiat pe Mihai Eminescu. Versurile eminesciene, recitate de tineri profesori şi elevi, nu au fost o noutate... dar trupa de folk EMERICH & FRIENDS da! Sunt o mână de oameni talentaţi, veniţi tocmai din Cluj, care au colaborat din câte am înţeles cu Adrian Păunescu şi Cenaclul Flacăra. Păcat că arădenii nu s-au înghesuit să-i vadă (şi mai ales să-i asculte). Cred că, din când în când, fiecare are nevoie de puţin folk, de preferat împreună cu un pahar de vin, în compania prietenilor. La Filarmonică nu am avut vin, dar prietenii au fost aproape, aşa că ne-am simţit bine împreună preţ de vreo oră (cât am mai prins eu din spectacol), după care am recuperat şi vinul, servit tot împreună, la Restaurantul Decebal.
După o zi petrecută pe holurile universităţii a fost exact ceea ce aveam nevoie: muzică bună, prieteni şi vin roşu.

Din nou despre candidaţii la Primărie...

Puţini politicieni din Arad îmi sunt simpatici iar cei care îmi sunt de-a dreptul dragi îi pot număra pe degetele de la o mână. Nu ştiu dacă aprecierea mea are vreo relevanţă pentru destinul lor politic, dar sunt convins că motivele pentru care ei se regăsesc într-o categorie sau alta pot repreztenta repere pentru cei ce nu-i cunosc personal pe "iubiţii noştri conducători". Şi pentru că alegerile locale bat la uşă, sper să nu fie prea mulţi cei cărora subiectele mele din această perioadă le provoacă o stare de proastă dispoziţie. E vorba, totuşi, de destinele Aradului - oraşul în care trăim cu toţii şi unde unii dintre noi chiar s-au născut, printre aceştia din urmă, cu mândrie, numărându-mă şi eu.
Ei bine, iată că săptămâna a debutat în forţă cu un articol de o pagină în cel mai tânăr cotidian local - Glasul Aradului, care în ediţia de ieri (luni, 14 ianuarie) îşi informează cititorii cu privire la manevrele pre-electorale în care este implicat fostul primar Dorel Popa (ex-PSD).

Astfel, aflăm ceea ce unii dintre noi bănuaim la un moment dat, şi anume că Doru Popa pare să fi bătut palma cu liberalii pentru a fi susţinut la alegerile locale din luna mai. Zvonul ăsta - mai credibil ca niciodată - a circulat prin Arad şi în vara lui 2006, când Popa şi-ar fi semnat adeziunea la PNL, documentul respectiv fiind încredinţat spre păstrare lui Cornel Haristiade. Hari era atunci mare secretar la PNL, şef de cabinet al deputatului Titu Gheorghiof şi consilier al prefectului apolitic Cristian Stragea. Întâmplarea a făcut însă ca Dorel Popa să fie implicat într-un nefericit accident rutier împreună cu fratele său, a fost o perioadă internat în spital şi nu s-a mai întâmplat nimic în privinţa implicării sale politice. Doar Stragea - şi aici revin la afirmaţia de la începutul acestei postări spunându-vă că tizul meu e unul dintre politicienii ce-mi sunt dragi - a părăsit funcţia de prefect pentru a prelua şefia PNL.

Încă sunt convins că a fost o mişcare neinspirată, deşi sper sincer să nu fie aşa, spre binele lui Stragea. După o vreme, Dorel Popa şi-a recăpătat forţele şi a apărut în faţa presei la dreapta lui Claudiu Cristea, preşedintele PNŢCD, lansând împreună cu acesta Mişcarea Arădeană, un proiect promiţător dar de care s-a ales praful. Au urmat tatonări, încercări timide de a recâştiga sprijinul PSD şi iată-l acum în fruntea listei PNL, devenind peste noapte al treilea potenţial candidat al liberalilor şi probabil şi cel mai "potent" din punct de vedere al capacităţii de a adunta voturile arădenilor. Ca să rămân însă consecvent, repet ceea ce am spus în postarea din 11 ianuarie: nu cred într-o revenire a lui Dorel Popa. Poate cel mult să ajungă în turul doi - obiectivul deja stabilit al liberalilor - dar acest lucru nu se poate întâmpla decât în absenţa lui Gheorghe Falcă. Dacă cei doi vor ajunge prin absurd să se confrunte din nou, cred că actualul edil - aşa contestat şi plin de dosare penale cum este el - va mai obţine lejer un mandat.
Iată de ce înclin să cred că Stragea nu este la fel de bun preşedinte precum ar fi fost prefect. În politică, dacă n-ai fler, nu faci nimic. Iar să pleci, ca partid respectabil, de centru dreapta, într-o asemenea bătălie electorală cu un om asimilat pe veci PSD-ului şi stângii, denotă o oarecare doză de inconştienţă... Sau pur şi simplu dorinţa disperată de a obţine măcar locul doi, chiar dacă acest lucru presupune să îţi elimini din competiţie proprii colegi de partid - în speţă Tiberiu Dekany sau Gavril Popescu, că doar nu crede nimeni că în absenţa adeziunii la PNL, prefectul e apolitic aşa cum prevede legea!?
În fine, stau şi mă întreb cum naiba se vor duce liberalii la vot şi vor pune ştampila pe Dorel Popa, cel pe care îl făceau cu ou şi cu oţet înainte de 2004? Nu vi se pare penibil? Nu credeţi că este înjositor pentru susţinătorii acestui partid, aşa puţini câţi sunt ei? Şi apropo: nu vi se pare aiurea să lansezi în presă afirmaţii de genul celei scăpate de Cristian Stragea zilele trecute, care zicea că după trei ani de administraţie PD nu ştiu ce s-a întâmplat când de fapt PD şi Gheorghe Falcă au condus aradul şi o mai fac încă bucurându-se de sprijinul consilierilor PNL, foşti parteneri de alianţă? Ei bine, ăsta e cel de-al doilea motiv pentru care Stragea mi se pare un preşedinte ce lasă de dorit. Probabil nu a realizat exact ce spune, că nu cred să ne ia de proşti pe toţi la grămadă.

VA URMA

Cand nu ai nimic de facut, gasesti pe net :)))

Create Fake Magazine Covers with your own picture at MagMyPic.com

Subscribe to Vogue Magazine at a 63% discount!

Create Fake Magazine Covers with your own picture at MagMyPic.com

Subscribe to People Magazine at a 37% discount!

AL CUI VA FI ARADUL DUPA ALEGERILE LOCALE?

De alegerile locale ne mai despart, în mod normal, aproximativ 150 de zile. Nu e mult şi dacă ne gândim că, în afară de Gheorghe Falcă şi Dorel Popa, nu avem alţi pretendenţi "cu acte în regulă", e chiar îngrijorător. Totuşi, se pare că Dorel Căprar vine din urmă, timid, spulberând întreaga zvonistică legată de candidatul PSD.
Liberalii încă nu sunt decişi pe cine să trimită în luptă, având cel puţin două variante: actualul viceprimar PNL Tiberiu Dekany şi actualul prefect apolitic Gavril Popescu. Maghiarii nu au avut şi nu cred că vor avea vreodată şanse să obţină Primăria, tocmai de aceea cred că îşi vor păstra năravul şi vor viza mai degrabă un post de viceprimar, probabil tot pentru longevivul în această funcţie Levente Bognar. Conservatorii ar putea alege din nou varianta perdantă Lia Ardelean sau ne pot surpinde cu un candidat "de împrumut". Ştiu că, la un moment dat, se vorbea de Coloman Edeleni. Dar de vorbe sunt sătul, mai ales atunci ele se referă la combinaţiile de pe scena politică locală. Nu cu foartă multă vreme în urmă, Dorel Popa era creditat şi de PNL şi de Ecologişti ba chiar şi de social-democraţi. Apoi a pozat alături de ţărănişti pentru ca acum să se lanseze din postura de independent. Şi dacă tot veni vorba de ţărănişti, Claudiu Cristea aproape că nu merită menţionat într-un text care priveşte candidaţii pentru Primăria Aradului. La fel, PRM şi PNG se află într-o acută criză de resurse umane, lipsindu-le cu desăvârşire oamenii care să poată duce o asemenea bătălie fără să se compromită definitiv.

Pe cine vor vota aşadar arădenii? E (cel puţin momentan) o întrebare fără răspuns. Şi asta, cred eu, din două motive: 1. Nu se cunosc candidaţii şi 2. E greu să intuieşti ce îşi doresc cetăţenii Aradului, dezamăgiţi atât de brutal şi de profund de edilii ultimilor 18 ani. Totuşi, odată cu trecerea timpului - în speţă a celor aproximativ 150 de zile de care vorbeam la începutul acestui text - opinia publică îşi va contura opţiunile, motiv pentru care sondajul de mai jos va fi un instrument care îşi va câştiga, treptat, utilitatea. Primul vot, cu voia dumneavoastră, îmi aparţine, şi se contabilizează în dreptul lui Dorel Căprar. Motivele acestei opţiuni vi le voi dezvălui în cele ce urmează sau poate într-un material viitor, mai amplu.

Haideţi să-i vedem însă pe toţi, în deplina lor splendoare, cu bune şi cu rele, aşa cum i-am putut descrie eu.1.

GHEORGHE FALCĂ
Cred că actualului edil i se potriveşte foarte bine sintagma "s-a născut talent şi a murit speranţă". L-am votat în 2004 - nu îmi este ruşine să recunosc - dar din principiu nu îmi repet greşelile. Am crezut, la fel ca majoritatea arădenilor, că am găsit în sfârşit omul care să ne reprezinte cu adevărat. Din păcate, afacerile în care a intrat de-a lungul timpului nu i-au permis acest lucru, încheindu-şi mandatul în postura de inculpat într-un proces în care este acuzat de abuz în serviciu şi luare de mită. Va pierde alegerile din cauza aroganţei, asemenea predecesorului său şi, mult mai conludent, asemenea lui Adrian Năsatse. Are în palmares o serie de investiţii pentru care arădenii îi vor rămâne recunoscători dar şi scandalurile precum ELECON, CASAROM, PARKAR, RECONS, VAGONUL şi aşa mai departe.

2. DOREL CĂPRAR

De departe un om hotărât, Dorel Căprar este cel mai activ consilier judeţean pe care l-a avut acest for în ultimii 18 ani. Căprar a înţeles exact care îi este menirea şi nu s-a mulţumit să ridice mâna şi să-şi încaseze indemnizaţia de şedinţă. A iniţiat zeci de proiecte, unele chiar transformate în legi - vezi PH privind situaţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate - iar în calitate de om politic, a ştiut să învingă de două ori vechea gardă a social-democraţilor arădeni care pusese stăpânire pe filiala arădeană a PSD. A făcut revoluţie la propriu în acest partid, dându-i o nouă faţă prin promovarea tinerilor din organizaţia de tineret pe care a condus-o în organizaţia Municipală al cărei preşedinte a fost ales de două ori în ultimii doi ani. Deşi implicat într-un scandal ce se anunţa decisiv pentru cariera sa politică - cel legat de clădirea de birouri construită în zona Pădurice - Dorel Căprar a reuşit să iasă elegant din acest joc murdar orchestrat de adversarii săi care, în repetate rânduri, l-au etichetat drept aliat al edilului Gheorghe Falcă. Cred că tinereţea şi seriozitatea, faptul că este arădean şi trecutul său de sportiv de performanţă dar şi succesul în afaceri, îl recomandă pentru fotoliul de primar. Iar Aradul are nevoie de social-democraţie chiar dacă arădenilor le place să se considere electorat fidel dreptei.

3. TIBERIU DEKANY

Domnul viceprimar are două mari probleme: propria persoană, care nu reuşeşte să devină simpatică electoratului oricât ar încerca şi activitatea sa de vieprimar în mandatul actual. Dekany este totodată dezavantajat - în opinia multora - de propriul nume dar şi de imaginea de băiat bun, prea finuţ din păcate pentru arădenii necizelaţi. Acţiunile sale caritabile sunt notorii în Arad dar cu toate acestea, Tiberiu Dekany nu reuşeşte să se ridice la nivelul lui Gavril Popescu, asta ca, să luăm un exeplu din propriul partid, chiar dacă respectivul este acum prefect şi, oficial, nu e implicat politic. De asemenea, Dekany are o bilă neagră din perioada în care a condus destinele echipei fanion UTA, sub preşedinţia sa echipa ajungând să retrogadeze în divizia C. Dekany e un tip interesant dar prea complicat pentru Arad. Campaniile poyitive şi atrofierea oricăror tendinţe critice la adresa oponenţilor săi l-au poreclit "Cocolino" - e moale şi mereu arată scos din şifonier. Prea crispat într-o lume atât de veselă cum este Aradul.

4. GAVRIL POPESCU

Gavril Popescu riscă să repete greşeala predecesorului său Cristian Stragea: să părăsească fotoliul de prefect pentru o funcţie politică urmând să intre, încet dar sigur, într-un dureros anonimat. Deşi a obţinut rezultate surprinzător de bune în alegerile precedente, vremea scandalagiilor de tipul lui Gavril Popescu pare să fi apus. Chiar dacă tratează cu mult umor bătăliile electorale, prefectul nu se mai poate ridica la nivelul lui Gheorghe Falcă, şi am impresia că nici măcar la cel al lui Căprar sau Doru Popa, ambii echilibraţi din punct de vedere al abordării campaniilor electorale. Cred că Popescu este singura persoană de pe scena politică arădeană rămasă la stadiul de vorbărie, neavând nici cea mai mică intenţie de a renunţa la acuze în favoarea proiectelor. Nu am încredere în el fiindcă vorbeşte prea mult şi face prea puţin. Şi aradul are nevoie de oameni care să pună umărul la treabă, nu să facă istericale pe televizor aşa cum, uneori, îi place şi lui Gheorghe Falcă. Nu contest însă că arădenilor s-ar putea să le placă Popescu mai mult decât Dekany, poate (şi) datorită faptului că atât fizic cât şi din punct de vedere comportamental, dă dovadă de mai multă bărbăţie. Popescu are aşadar "cohones" dar încă nu a demonstrat că şi ştie să le folosească. Acum s-ar putea să fie târziu...

5. DOREL POPA

Nu cred că un "fost" poate redeveni "actual" atunci când vine vorba de Primărie. Popa a pierdut, ce-i drept, la mustaţă, în principiu din două motive banale: a avut o campanie haotică, agasând arădenii cu imaginea sa tipărită pe panouri gigant şi pe de altă parte, Ghiţă Falcă a fost mai tare în clanţă, cum se spune. Primarul Dorel Popa avut o serie de realizări pe care nu a ştiut să le valorifice din punct de vedere al capitalului electoral şi o serie de greşeli valorificate impecabil în defavoarea sa de contracandidaţi, în special de PD şi Gheorghe Falcă. Departe de mine gândul că Doru Popa a fost un primar bun, dar pot spune că a deschis calea dezvoltării durabile a municipiului, lăsând celui care i-a urmat posibilitatea de a valorifica numeroase oportunităţi. Popa a fost de asemenea şi artizanul unor afaceri dubioase, să nu uităm Parctronicul şi Casaromul sau Centurymark-ul, dar nici Falcă nu s-a lăsat mai prejos, continuând şmenurile începute de el. Ca independent, la fel ca şi în 2000, Doru Popa nu reprezintă nimic. Ar fi fost un pion important pe tabla alegerilor locale dacă ar fi fost împins de la spate de PSD sau chiar de PNL. Dar cum ambele partide şi-au identificat deja candidaţii... sau, mă rog, grupul de candidaţi, Popa a rămas pe afară şi la fel va rămâne şi în urma scrutinului din această primăvară. Păcat fiindcă e, totuşi, un om inteligent, un diplomat desăvârşit şi are stofă de primar. Nu acum, nu aici... Să mai aşteptăm un mandat şi pe urmă poate ne mişcăm mai cu talent...

6. LIA ARDELEAN

O femeie la conducerea Primăriei nu e o idee tocmai rea... Dar să fie oare Lia Ardelean? Nu prea cred... şi chiar dacă ar fi aşa, doamna deputat nu are în spate un partid puternic care să o propulseze în funcţia de primar. Mai degrabă ar reuşi acest pas rectorul UAV Lizica Mihuţ, care se bucură de o mult mai mare notorietate şi o apreciere evident superioară din partea arădenilor. Chiar aşa! Oare de ce nu am inclus-o în sondaj? A dovedit în scandalul sălii de sport că se poate lua de gât cu Falcă fără prea mari emoţii. Îmi amintesc cu plăcere de acea perioadă - eram încă la cotidianul Agenda zilei - şi mi-a făcut o deosebită plăcere să-l văd pe Ghiţă pus la colţ de o femeie. Ce schimb de replici! Ce umilinţe pentru bietul edil, adus în ipostaza de elev obraznic pus la colţ de dirigintă! Dar nu despre doamna Mihuţ e vorba aici, ci despre Lia Ardelean, pe care am inclus-o printre candidaţi fiindcă nu am găsit pe altcineva demn de această candidatură în filiala arădeană a Partidului Conservator. Întotdeauna mi-a plăcut Lia Ardelean... cât timp am lucrat la Agenda am participat de nenumărate ori la conferinţele sale de presă şi am sesizat pasiunea pusă în munca de parlamentar. Nu ştiu în ce măsură activitatea domniei sale a fost benefică arădenilor dar pot spune fără ezitare că doamna Lia îşi dă toată silinţa pentru a fi utilă celor care au trimis-o în Parlament. Ca şi primar, cred că ar avea aceiaşi atitudine, dar mi-e frică să nu fie cumva o pălărie mult prea mare pentru ea.

Daca tot v-am dat reteta de peste, Solcanu va da una de curcan...

DE SĂRBĂTORI... ALL INCLUSIVE

Am rămas restant la scrisul pe blog. După campania pentru Europarlamentare am intrat in forţă in perioada sărbătorilor, ceea ce - la fel ca în fiecare an - mă deturnează de la orice altă activitate. Mi-e ciudă că prin ţară este zăpadă iar la Arad nu... sunt obosit. Elodia nu a mai apărut în ciuda eforturilor depuse de Dan Diaconescu iar naţiunea s-a isterizat la lumina beculeţelor de Crăciun. Zeci de ore de shopping în doar două săptămâni, nopţi pierdute prin cluburi, activităţi casnice şi electrocasnice.... cam aşa au trecut sărbătorile peste noi. Regina Angliei nu a murit iar Bonnye Taylor s-a desfăşurat pe scenă în faţa arădenilor care nu şi-au permis altceva în noaptea dintre ani.

Ce am făcut eu de Sărbători:
- 20-24 decembrie: curăţenie, muncă, shopping, gătit, club, curăţenie, shopping, club;
- 25 decembrie: MERRRY CHRISTMAS! (adică trezire, cafeaua, muzică, internet, cafeauă, muzică, internet, cafeauă, prieteni, muzică, un vin roşu, internet, muzică, somn);
- 26 - 30 decembrie: internet, muzică, internet, cafea, internet, curăţenie, internet, muncă... nimic, internet, shopping, internet, gătit, internet, club, internet,curăţenie, internet, shopping, internet, club;
- 31 decembrie: cafea, internet, curăţenie, internet, shopping, internet, gătit, internet, curăţenie, invitaţi... LA MULŢI ANI 2008!
1 ianuarie: program de voie (cafea, muzică si calculator).

MASA DE REVELION
- Sarmale.... făcute de mine. Mi-am fentat invitaţii într-un mare hal: le-am făcut cu 70 la sută soia - 30 la sută carne. Spuneţi nu cărnii roşii! PS Sunt delicioase!

- Friptură... din păcate nu se putea fără ea... arată bine, e delicioasă dar nu v-o recomand din cauza
colesterolului. Un mix de carne roşie şi alba (pulpă de porc, piept de pui, muşchi de vită, mititei, cîrnaţi afunaţi de casă, cârnaţi olteneşti proaspeţi)
- Peştele: eeeee... aici e aici. O reţetă originală de la soacră-mea: file de peşte in folie de aluminiu (nu e foarte originală denumirea dar e delicios).

O să vă dau reţeta: fiecare bucată de peşte se pune în folie, împreună cu bucăţi de morcov, ceapă, ardei iute, cartof, sare şi piper, un strop de ulei de măsline. Pachetele astea se pun într-o tavă în care se toarnă vin alb cu puţină apă şi un strop de ulei după care se bagă la cuptor. Nu ştiu exact cât timp dar verificaţi voi când e gata, minim 30 de minute, maxim o oră. Săru' mâna mamă soacră, e delicios.
- Salate: de vinete uitate la dezgheţat în cuptorul cu microunde :)))))
- Băuturi: obligatoriu whiskey + energizante, vin alb + apă minerală, vin roşu... ţuică nu e cazul, Martini pt. d-şoare şi pt. ora 00.00 vinul spumant. Răcoritoare.
- Desert: asta nu mai ţine de mine din două motive: nu ştiu să prepar şi evit dulciurile. Au adus invitaţii!

CE MI-A PLĂCUT CEL MAI MULT DE SĂRBĂTORI:
- Că după ce Moş Nicolae mi-a adus o citaţie, Moş Crăciun mi-a adus un avocat.