Show must go on: încă trei luni de haos în PSD Arad

Speram ca venirea preşedintelui Victor Ponta şi a secretarului general Liviu Dragnea în Arad să limpezească apele în sânul filialei PSD, chiar dacă pentru asta ar fi fost necesare câteva măsuri radicale. Întâlnirea de la Vladimirescu a fost însă prea scurtă şi mult mai light decât cred eu că ar fi trebuit. În fond, nu s-a reuşit decât amânarea tranşării lucrurilor până la o viitoare conferinţă judeţeană care să desemneze în mod statutar o conducere legitimă - fie să legitimeze actuala echipă, cu inevitabilele ajustări, fie să desemneze un lider nou şi o echipă după chipul şi asemănarea acestuia. Dincolo de toate acestea însă, reuniunea social-democraţilor arădeni de la Vladimirescu va rămâne în instoria PSD-ului local drept un nou moment zero al tumultuoasei evoluţii arădene a acestei formaţiuni politice.

PSD nu a avut multe zile bune pe aceste meleaguri, fiind mai mereu măcinat de conflicte interne. Mazilirile, trădările şi luptele de gherilă dintre numeroasele sale fracţiuni au devenit fenomene aproape fireşti, toate acestea într-un partid care - culmea iroiniei - militează pentru solidaritate şi egalitate de şanse. Aşa cum s-a evocat şi cu prilejul şedinţei de la Vladimirescu, PSD Arad a avut în 2004 totul şi a pierdut totul, intrând în alegeri din poziţia de favorit dar fiindu-i administrată o usturătoare înfrângere ale cărei urmări se resimt şi astăzi. Decăderea PSD în Arad are la bază îndepărtarea continuă şi consecventă de electorat, produsă pe fondul ascensiunii nebune a PD-L. Iar cauzele sale sunt aceleaşi: scandalul permanent şi lupta pentru putere în cadrul filialei. Nu mi-am propus să fac istoria ruinării PSD în Arad dar mă uit în trecut şi nu pot să nu remarc faptul că toate aceste practici s-au perpetuat şi continuă să fie şi în momentul de faţă principala formă de manifestare politică a social-democraţilor arădeni. Iar întâlnirea de la Vladimirescu nu a stopat acest fenomen ci dimpotrivă, cel puţin pentru următoarele două - trei luni, până la desfăşurarea conferinţei judeţene, el se va intensifica.

Am presimţirea că PSD va face din nou deliciul presei locale şi îşi va atrage oprobiul public spălându-şi rufele în vazul tuturor. De aceea, cred că preşedintele Victor Ponta nu a optat pentru cea mai fericită variantă, prelungind agonia filialei până la începutul verii. Cred că o curăţenie de primăvară ar fi fost un tratament mult mai eficient, chiar dacă experimental şi mai greu de suportat de trupul şubrezit al partidului. Cangrena membrului neamputat cuprinde, în cele mai frecvente cazuri, întregul organism şi este fatală. De aceea, am rezerve faţă de terapia complementară pentru care au optat Ponta şi Dragnea în cazul PSD-ului arădean. Setea de răzbunare, apetitul pentru sânge, frustrările şi tensiunile care definesc profilul comun al social-democraţilor arădeni nu pot fi suprimate prin organizarea de alegeri interne ba mai mult decât atât, aceste alegeri sunt un prilej foarte bun pentru asemenea manifestări care vor îngropa şi mai mult ideea de eficienţă în PSD Arad.

Nevoia unei opoziţii ferme, constructive şi credibile faţă de actuala putere centrală şi locală este astăzi mai mare ca niciodată. PSD însă va fi în continuare în opoziţie cu sine însuşi iar vocea miilor de arădeni care îşi pierd locurile de muncă, nu-şi mai pot plăti ratele sau facturile de utilităţi, pierd bani prin reducerea salariilor sau îngheţarea valorii punctului de pensie, miile de arădeni care decontează fără nicio vină costurile crizei şi trebuie să suporte incompetenţa guvernanţilor, nu va fi auzită nici de către Putere, preocupată să instaureze dictatura portocalie, nici de către Opoziţie, preocupată să se autodevoreze.